Wednesday, February 28, 2007

Semizeul Fotbal by Andrei T

Pentru multi pare o blasfemie. Va veti intreba cu siguranta de ce semizeu si nu ZEU. Motivul este simplu. Pentru ca Fotbalul are ceva ce ne apartine doar noua, oamenilor. Este vorba de NEDREPTATE. Iar zeii nu pot fi asa . Ei nu gresesc niciodata, detasandu-se astfel de tot ceea ce este profan.

Germania, 1974. Venise momentul ca Olanda sa cuceresca intreaga lume dupa ce Ajax instaurase "dictatura portocalie" in Europa. Rand pe rand, Argentina, Germania de Est si Brazilia, capitulasera in fata creatorilor fotbalului total. Urma cealalta jumatate a Germaniei: vestul. Si dupa cum incepuse finala, lucrurile erau clare. Masina de fotbal condusa de Rinus Michles, marca inainte ca cei 75 de mii de nemti sa termine ultimele cuvinte ale imnului. A fost insa doar o amagire din partea Fotbalului. Panzerele au inscris (de doua ori pana la pauza) si au scris istoria finalei. "Asta e. Incercam din nou peste patru ani", si-au spus laolalta jucatorii si suporterii batavi.

Si s-au tinut de cuvant. Patru ani mai tarziu aceeasi poveste, in ritm de tango insa. Adversari insirati pana in finala, iar acolo, din nou tara gazda a competitie. De aceasta data, adversara le era Argentina lui Mario Kempes. Fotbalul avea insa pregatit un scenariu a la Spielberg. Kempes declanseaza nebunia pe "El Monumantal " in mintul 38. Olanda egaleaza cu putin inaintea finalului si duce meciul in prelungiri. Prelungirea agoniei din '74 pentru olandezi. In doar doua minute, Kempes si Bertoni arunca in aer sperantele unei generatii unice. Rep, Neskens, Krol, Rensenbrik. Sunt cativa dintre cei care au marcat in mod decisiv istoria acestui minunat sport. Nu, nu am uitat de el. Nici nu aveam cum. L-am lasat la urma pentru ca Johan Cruyf merita sa se vorbeasca despre el separat. Pentru ceea ce a facut pe teren, ar trebui sa ne mai gandim o data inainte sa spunem Pele sau Maradona cand vine vorba de cel mai mare fotbalsit al tuturor timpurilor. Fotbalul si-a dat seama de nedreptatea pe care a comis-o cu generatia condusa de Cruyf si le-a oferit olandezilor titlul european in 1988. Dar a avut grija sa isi ia tributul. La 29 de ani, cel considerat de toata lumea urmasul Marelui Johan, Marco Van Basten, isi facea loc prematur printre legende din pricina unei accidentari.

Pastrand proportiile, ceea ce s-a intamplat cu Olanda anilor '70, poate fi considerata o crima. O crima de care vinovat se face Fotbalul. Pentru ca el a vrut asa. Nu destinul, nu adversarii, nu arbitrii. S-a temut poate ca niste oameni in frunte cu Johan Cruyff pot atinge perfectiunea care, nu-i asa, tine de sacralitate.

Kennet Anderson tronand deasupra lui Prunea, Brolin cu a lui pirueta in aer, Thomas Ravelli la sfarsitul executarii loviturilor de departajare. Sunt imagini pe care nu le voi putea scoate nicodata din minte. Nu am mai specificat contextul din care am decupat aceste fragmente pentru ca stiti cu totii despre ce vorbesc. Daca acea lege a golului de aur (care intre timp a disparut) ar fi existat in 1994, Sevilla '86 poate ca nu ar fi ramas singurul moment magic din istoria fotbalului romanesc. Un motiv pentru cel putin douazeci si ceva de milioane de oameni din aceasta lume sa creada ca fotbalul este totusi un semizeu.

1 comment:

adrianpopa said...

Olanda din 74 a fost latina nu nuami in joc ci si in modul de a gandi. "Le-am dat un gol si nici n-au atins mingea", s-au gandit, tipic latin. Asa ca le-au tras-o nemtii. Scurt. Meritat, nemeritat, au luat un Campionat Mondial.
Bravo pt post. Acum ca esti la inceput de bloging, te las mai moale cu criticile.
Sa fi sanatos :)