Beckham's Show by George

Cluburile mari nu mizeaza pe jucatorii de productie proprie. Bugetele uriase le dau posibilitatea sa aduca fotbalisti din toate colturile globului. Banii le permit sa culeaga spuma si sa nu-si piarda timpul cu jucatori care au nevoie de ani de zile pentru a confirma investitia. Alex Ferguson a schimbat pentru putina vreme regula la Manchester United.

Ca un manager care se respecta, scotianul si-a aruncat ochii in ograda proprie, pe la mijlocul anilor '90, si a hotarat. " Am cinci baieti pe care e pacat sa-i las sa plece de pe Old Trafford. E adevarat, sunt tineri, insa ne pot fi utili mai repede decat va asteptati " Aceasta ar fi putut fi pledoaria lui Ferguson in fata conducatorilor clubului. Astfel, fratii Neville, Gary si Phill, Paul Scholes, Nicky Butt si David Beckham au intrat in lotul lui Manchester United. Urmau ani de glorie pentru trupa diavolilor. Gruparea de pe Old Trafford instituia monopolul pe plan intern, iar in Europa cucerea cel mai pretios trofeu: Liga Campionilor. Dintre cei 5 pusti promovati de Ferguson, unul era mai cu mot. Nu era Gary Neville, furnicuta de pe partea dreapta care la nevoie juca si la marcaj, si nici Nicky Butt, mijlocasul crescut la umbra lui Roy Keane. Nici macar, Paul Scholes, jucatorul care aducea aminte, cu fantezia si executiile sale, de Paul Gasgoine. Rasfatatul presei si al fanilor era David Beckham.

Suporterii iubeau cursele si centrarile sale de pe partea dreapta, iar fanele isi imaginau o aventura cu el. Incetul cu incetul, Beckham s-a transformat din jucator in vedeta a show-bizz-ului. Casatoria cu Victoria Beckham si numeroasele contracte de imagine l-au cocotat in topul celor mai cunoscuti britanici din istorie. Realizarile sale din teren trecusera pe planul 2 si Ferguson a simtit asta. Scotianul, tip dur de felul sau, l-a trecut pe lista neagra si i-a aratat usa. Real Madrid l-a inclus in planurile sale de marire, iar David s-a mutat in Spania. L-au insotit cohorte de jurnalisti, dornici sa mentina mitul Beckham. Paradoxal, cand englezul a devenit galactic, nici macar madrilenii nu mai credeau in calitatile sale fotbalistice.

Becks era pentru Real, calea cea mai scurta pentru cucerirea Asiei, continentul aproape virgin in ceea ce priveste pasiunea pentru fotbalul european. Confirmarea avea sa vina la inceputul primului sezon petrecut in Spania: Beckham, mijlocasul dreapta al nationalei Angliei, juca mijlocas la inchidere la Madrid. Oricat de valoros era pentru brand-ul Real, britanicul era prea mic sa-i ia locul lui Luis Figo. Au urmat ani de chin pentru Becks. Evolutiile sale au dezamagit de cele mai multe ori. Trofee ioc, prestatiile memorabile nici atat. In schimb, scandaluri cat cuprinde. Cele mai multe de natura sexuala. Pentru prima oara in istoria fotbalului, un jucator era prezent mai des in ziarele de scandal, decat in cele de sport. Si a venit ziua scadentei.

Steve McClaren l-a anuntat ca nu mai conteaza pe el la nationala Angliei. Fabio Capello l-a exilat si el pe banca Realului. Jucatorul Beckham nu mai spunea nimic. In schimb, brand-ul Beckham se consolidase. Iar idolul femeilor din Marea Britanie si Japonia si-a facut bagajele pentru o alta aventura. Sfatuit probabil de sotie, Beckham a lasat Europa pentru Statele Unite. Chiar daca avea oferte generoase. Pleca dintre galactici in Galaxia L.A. Acolo unde are un salariu fabulos si un viitor usor de ghicit. Asa cum Ganea are asigurati 2 ani ca vicepresedinte la Rapid dupa ce-l vor lasa puterile, la fel si Beckham stie ce va face peste 5 ani. Il vom vedea la Hollywood si vom descoperi un actoras de mana a doua. Unul care va ingrosa numarul fostilor fotbalisti care au crezut ca au si alte valante. La batranete, David va fi un tip bogat, dar nici pe departe unul implinit. Pensionarii englezi vor discuta la o bere despre vremurile de altadata si nu-i vor pomeni numele. In schimb, vor sta la taclale despre Scholes, Giggs, Rooney, Lampard sau Gerrard. De pe urma lor raman pase si goluri memorabile si nu reclame perisabile. Prestatii de exceptie si nu tradari in dragoste. Curse si suturi de senzatie si nu tunsori la moda.