Schiaza, Forrest, schiaza!

A copilarit in salbaticie, bea alcool inainte de competitii, nu agreaza presa si are o personalitate rebela. A scris o carte, a jucat intr-un film despre viata lui si are o emisiune la radio. A revolutionat lumea schiului acum 10 ani, iar in timpul competitiilor locuieste intr-o rulota.

Parintii sportivului, Woddy si Jo Miller, hipioti inraiti, au dus o viata linistita in mijlocul naturii, mediul propice pentru celebrarea celor doua solstitii. Asa ca si-au crescut cei patru copii, inclusiv pe Bode, intr-o cabana din New Hampshire, SUA, care nu avea nici electricitate, nici apa curenta. Incurajat de relief si de parinti, la trei ani, cind alti copii se joaca la priza, Bode s-a urcat pe schiuri. Fiind stiut faptul ca sportivii nu o duc prea stralucit cu cartea, mama sa nu s-a mai deranjat sa-si obisnuiasca odrasla cu institutia scolara, asa ca l-a educat ea acasa. Acest lucru l-a transformat pe Bode intr-un soarece de munte. Civilizarea acestuia a inceput in clasa a treia, cind parintii au divortat, iar tinarul a fost trimis, intr-un final, la scoala. Lucru bun, avind in veder ca, in 1996, sportivul a revolutionat industria schiului, prin folosirea la Olimpiada de Juniori a unor schiuri parabolice, care l-au facut mai rapid cu doua secunde. Indrazneala i-a fost rasplatita prin doua medalii de aur la slalom urias si super-G si un loc in echipa nationala a Statelor Unite. Imediat dupa eveniment, alti competitori i-au urmat exemplul, iar astazi toti schiorii folosesc schiuri parabolice.

Urmatorul succes al americanului a venit in 2002, la Jocurile Olimpice de Iarna, de la Salt Lake City, unde sportivul a cistigat doua medalii de argint la slalom urias si la combinata nordica. Un an mai tirziu, la St. Moritz, in Elvetia, a devenit campion mondial la aceleasi discipline, iar ca bonus a obtinut si o medalie de argint la super-G, devenind primul schior american care a cistigat titlul mondial, dupa 22 de ani.



Vitezomanul Gica

Performantele au venit ca urmare a stategiei sale de competitie, descrisa pe larg in cartea sa: “Fii rapid, bun si distreaza-te!”. Spre deosebire de ceilalti schiori, care pun accent mai mult pe tehnica, Bode se concentreaza pe viteza, cu riscul de a se accidenta grav. In 2001, avind o viteza de 96 km/h, schiorul a suferit o fractura foarte serioasa la genunchi, in urma unei cazaturi spectaculoase si savurata deplin de catre public. Pentru a face timpul sa treaca mai usor, in perioada recuperarii, acesta si-a folosit cunostintele din liceu, cind a fost campion statal la tenis si fotbal, si a facut pe consilierul in tabara sportiva a familiei. In plus, in iulie 2006, sportivul a semnat un contract de o zi cu echipa de baseball Nashua Pride. Coechipierii au donat 5.000 de dolari din vinzarea biletelor la acel meci fundatiei lui Miller, Turtle Ridge, care la rindul ei a donat banii fundatiei lui Lance Armstrong. Curios lucru, avind in vedere ca in urma cu citeva luni, intr-un interviu acordat revistei “Rolling Stone”, acesta i-a acuzat pe diversi atleti, printre care si faimosul ciclist, ca folosesc substante interzise pentru a-si mari performantele sportive.



Inca una si ma duc!

Dupa un alt succes rasunator la Campionatul Mondial din 2005, unde a cucerit aurul la super-G si coborire, a urmat o perioada foarte nefasta pentru sportiv. Dedicat mai mult realizarii filmului despre viata lui, “Flying Downhill”, si moderarii unei emisiuni la radio, americanul a dezamagit enorm la Jocurile Olimpice din 2006, nereusind sa termine curse sau fiind descalificat. Esecul a fost pus pe seama stilului sau de viata haotic si obiceiurilor sale bahice. Mult rau i-a facut si publicitatea excesiva. “Join Bode”, moto-ul campaniei Nike, care ii indemna pe oameni sa i se alature lui Bode, a fost luat in deridere de un jurnalist sportiv care a intrebat: “Unde? La bar?".