Fotbalist roman –caut loc de parcare in rai! by Cristi

Cateodata am senzatia ca cineva are ceva impotriva noastra, cateodata chiar cred ca cineva nu vrea sa mancam strugurii, merele si perele de la masa bogatilor, vorba lui Gigi, cateodata cred ca suntem blestemati, ca nu ne iese nimic. Dar la fel de bine stiu ca ceea ce iti faci e numai si numai cu mana ta.

Am avut si avem jucatori de valoare, talente pure, mistuite de dragostea pentru minge, pentru fotbal. Cat de tare poate sa fie senzatia asta – 50.000 de oameni sa iti strige numele cand intri pe iarba. Cand juca Hagi cateodata ma indoiam de cat de mare fotbalist e, acum imi e dor de Hagi si nu atat de el cat de mentalitatea sanatoasa pe care o avea Hagi, Popescu sau Dan Petrescu. Primul a avut talent, Popescu si Petrescu vointa, multa munca si o viata sanatoasa. De ce tiruri intregi de fotbalisti romani care au invadat Spania, Italia, Anglia sau Portugalia au plecat mari vedete si au ajuns rebuturi? Imi imaginez ce soc a fost pentru un amarat de fotbalist roman care a mancat toata viata paine cu salam sa vada zerourile din contract, sa primesca o casa, o masina buna. Numai ca oamenii au crezut ca asta e totul, au semnat si gata. S-au culcat pe o ureche, au rupt cluburile in doua, nu au ratat nici o femeie, au spart banii la cazinouri si pariuri si au uitat ca mai trebuie sa vina la antrenament.

Cate exemple din astea sunt? Sute! Jucatori talentati care dupa primele 2 saptamani afara si-au luat ceasuri cu cuc D&G si odorizante de toaleta de la Dior. Cate tepe cu iz de milioane de dolari au dat impresarii romani. Treaba s-a imputit. Nu mai merge cu cioara vopsita, nu mai poti sa pacalesti pe nimeni, oamenii s-a prins cine suntem. Daca impresarii romani cu nume de feluri de masa vand jucatori in China sau in Ucraina se bucura 5 zile. O sa se prinda si chinezii de faza si atunci chiar o sa ii obisnuim pe jucatori sa se antreneze cu manusi cu un deget si caciuli cu urechi, pentru ca FC Alaska si-ar dori un roman care sa stie cu mingea.