Despre fotbal in alte feluri by Cornel

Organizata in mod neobisnuit pe malul Begai, finala Cupei a oferit unei Romanii fotbalistice intepate si ofticate de rezultatele altora, nu neaparat o lectie de fotbal , ci mai degaba cum ar trebui privit el, o adevarata lectie fairplay, de viata. Galeria Rapidului a ajuns in Timisoara cu o seara inainte de inceperea partidei , inoptand in casele prietenilor de la Comando Viola.

Banatenii au inceput jocul in forta, Torje sicanandu-l pe Constantin si dovedind ca nu a fost ales titular intamplator. Magnificul Zicu nu s-a lasat intimidat de hotararea baietilor din Banat, pasandu-i “reincarcatului” Buga, care a deschis scorul cu un set la coltul scurt (‘15). Poli a ripostat prin Torje, care a sutat putin pe langa bara de la 25 metri si prin Plesan, dar giulestenii si-au mentinut avantajul. Spiritele s-au incins, iar Augustus l-a trimis in tribuna pe Zotta pentru proteste. Pentru prima oara dupa mult timp poarta Rapidului a fost aparata de Dani Coman, acesta respingand miraculos in corner sutul lui Mansour din 9 metri (‘45).
In repriza secunda visinii si-au imbunatatit jocul asediind poarta lui Pantelimon, care a cedat in minutul 48, cand Zicu a inscris dupa o minge expediata gresit de Emeghara si dupa un fault grosolan la portar. Odata cu eliminarea lui Omoduemuke s-au naruit sperantele Timisoarei, Rapidul prinzand ultimul tren spre Europa.
La finalul meciului Rapidul exulta pentru salvarea sezonului in timp ce Timisoara, hranindu-se din propriile insuccese, promite Cupa si Campionatul, viitoare.