Steaua care palpaie by Cornel

Orice astru are in componenta sa o anumita cantitate de combustibil pe care il foloseste pentru a lumina, dar care la un moment dat se termina. E o lege a naturii.

Vremurile cand indarjirea lui MM nasteau vedete au apus. Vedetele de azi emana senzatii de frustrare, sperante de plastic si dorinte in exces. Steaua lui Piturca avea disciplina, tact si seriozitate. Ajunsa la o maturitate suficienta a intrat sub mantia de inovatie a lui Zenga. Italianul a pus baza pentru echipa viitorului, ba mai mult , el a fost deschizatorul de drumuri. I-a dat curajul sa spere si sa se pretuiasca. Urmatoarea etapa…apogeul. Pro…Protas...nu pot! E aproape sacru numele care a creat din jucatori de fotbal, fotbalisti. Steaua avea valori, avea o identitate, avea cu adevarat clasa. Ceva s-a rupt in filmul gloriei. Intr-o zi magicianul a inchis discret usa in spatele lui, iar dupa ceva timp pe aceeasi usa a intrat un tip in trening si adidasi venit din fata televizorului, avand inca seminte intre dinti. O perioada echipa a rulat cu vechile setari si a facut-o bine. Dar combustibilul se risipea cu fiecare meci, fara a fi inlocuit de ceva de acelasi nivel calitativ, valorile se prafuiau, devenind de prisos. Steaua merge acum in suturi ca un motor care se ineaca si mult nu mai e pana se va opri de tot.

Era evident ca in circumstante normale, Gloria lui Sabau va invinge, orice echipa “mai de Doamne-ajuta” ar fi facut-o! Iar in meciul cu CFR-ul, care e cea mai in forma echipa a momentului un punct va fi doar o intamplare.