Ce e rosu, mare si iubit? by Aly

Singura echipa care n-a lipsit de la nici un campionat mondial de Formula 1 este Scuderia Ferrari, parte a grupului FIAT. Ea a fost infiintata de Enzo Ferrari in 1929, in anul in care bursa din New York se prabuseste, Lev Trotki este expulzat din URSS si la Radio Romania este lansata prima emisiune "Ora copiilor".

Initial, de sub marca ei ieseau automobile Alfa Romeo pentru piloti privati, dar din cauza unei crize financiare ea devine Alfa Course. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Enzo pleaca de la Alfa Romeo pentru a-si incepe propriul business. Desi contractul cu fostul loc de munca ii interzicea acest lucru, decide sa construiasca primul sau automobil. Si de atunci s-a mai oprit de-abia in 1988, cand a incetat din viata. Calutul cabrat are la origine simbolul familiei de nobili, Baracca. Fiul acestora a luptat in primul razboi mondial alaturi de fratele mai mare al lui Enzo. In memoria fiului lor disparut in lupta, familia Baracca i-au permis lui Enzo sa foloseasca acest simbol. Fundalul galben provine de la culoarea orasului Modena, dar pentru ca fabrica de acolo a fost bombardata de Aliati, sediul companiei a fost mutat la Maranello.

Acuzat de omucidere
Primul campionat mondial de Fomula 1 este organizat in 1950, dar Ferrari resuseste de-abia doi ani mai tarziu sa-si adjudece titlul mondial la piloti cu Alberto Ascari, dupa ce marea rivala Alfa Romeo se retrage din peisaj. Cel de-al patrulea trofeu din palmaresul Scuderiei este castigat de Mike Hawthorn in 1958 la volanul unui Ferrari 246 Dino, denumit astfel in memoria fiului lui Enzo care murise in urma cu doi ani de leucemie, la doar 21 de ani. Pe langa Formula 1, echipa participa si la Cursa de 24 ore de la Le Mans si Mille Miglia. Dar autoritatile italiene au interzis competitia de la Mille Miglia in 1957 din cauza unui accident provocat de o masina Ferrari, in urma caruia au decedat 12 spectatori, dintre care sapte copii, Enzo fiind acuzat de omucidere.

Un marchiz la Scuderie
Acesta credea ca masinile sale castiga cursele si nu pilotii, de aceea Enzo si-a dorit foarte mult titlul la constructori. L-a obtinut in 1961 cu Ferrari 156 poreclita “Nas de rechin”. In 1973 intra in peisaj marchizul Luca di Montezemolo, cu rangul de asistent al lui Enzo. Acesta il aduce la echipa pe Niki Lauda, care se anunta un mare talent si care castiga un nou titlu mondial pentru Scuderie in 1975. Austriacul putea repeta experienta un an mai tarziu, dar la Marele Premiu al Germaniei masina sa a luat foc, iar acesta a fost internat. In aceasta perioada James Hunt de la McLaren a redus din avantaj, iar in ultima cursa din Japonia, hotaratoare pentru titlu, Lauda a refuzat sa concureze din cauza conditiilor meteo, pierzand astfel marele trofeu. Imediat, austriacul a fost dat afara, iar Montezemolo a preluat alta functie in concernul FIAT.

Alain Prost asemuieste monopostul cu un tractor
1982 a fost un an tragic pentru Ferrari. Gilles Villeneuve, tatal lui Jaques Villeneuve pe care Enzo il iubea ca pe fiul sau moare in timpul calificarilor pentru Grand Prix-ul Belgiei. Din acest moment, Enzo se izoleaza de ochii opiniei publice din ce in ce mai mult, iar la Ferrari incepe declinul. Ca urmare a decesului sau in 1988, FIAT isi urca cota de actiuni de la 50% la 90%, restul fiind mostenite de Piero Lardi Ferrari, fiul nelegitim al lui Enzo. Acesta s-a implicat imediat in managementul echipei si a adus doi piloti de top: Nigel Mansell si Alain Prost, ultimul de la Mclaren. Dupa o scurta ascensiune in 1990, pentru Scuderie incepe cea mai proasta perioada din istoria ei. Pana in iulie 1994 nu mai reuseste sa castige nici o cursa. Alain Prost este concediat din cauza ca si-a permis sa spuna despre masina ca seamana cu un tractor, iar Nigel Mansell pleaca si el, de buna voie si nesilit de nimeni.

Schumi, motorul de la Ferrari
Pentru a revitalizat Scuderia, Luca di Montezemolo este numit presedinte al Ferrari, iar acesta il aduce ca director sportiv pe Jean Todt. Cu acesta la carma, echipa revine rapid in lupta pentru podium. In 1995 sunt adusi la echipa dublul campion mondial cu Benetton, Michael Schumacher, pentru 35 milioane de dolari pe sezon si Eddie Irvine. Din 2000 pana in 2004 echipa de la Maranello a luat tot ce se putea atat la piloti, cat si la constructori si a instaurat hegemonia lui Schumi, singura echipa cere i-a mai pus ceva probleme fiind doar McLaren. Din 2005, cand FIA a decis sa schimbe semnificativ regulamentul, Ferarri s-a oprit din cursa nebuna dupa trofee si a facut loc celor de Renault si al lor Fernando Alonso. Dupa ce s-a tras linie au rezultat 14 titluri la constructori si 13 la piloti. Retras din activitate, Schumi a fost inlocuit de Kimi Raikkonen care va face echipa in acest sezon cu Felipe Massa.